Productivitatea culturilor de grâu este determinată de o serie de elemente, dintre care, numărul boabelor în spic şi greutatea a 1000 de boabe (MMB), constituie două dintre cele mai importante elemente de producţie. Bineînţeles, numărul de boabe în spic se află în strânsă corelaţie cu numărul de spiculeţe din spic şi cu numărul de flori fertile din spiculeţe.

Numărul de spiculeţe din spic, este determinat genetic, fiind totodată influenţat de factorii de mediu şi de nivelul de aprovizionare cu elemente nutritive a plantelor, încă de la începutul perioadei de vegetaţie a grâului. Deficitul de azot, sau de orice alt element nutritiv, manifestat in perioada imediat următoare răsăririi şi la scurt timp după începutul înfrăţirii, induce o scădere a numărului de spiculeţe din spic. Acelaşi lucru, dar cu o intensitate ceva mai redusă, se poate spune şi despre deficitul de nutrienţi manifestat la începutul formării paiului.

Parcurgerea fazei de formare a paiului este caracterizată de procese fiziologice deosebit de complexe, întrucât în această fenofază are loc diferenţierea organelor de reproducere.

Până la înspicare, plantele de grâu acumulează 75% din totalul biomasei, dintre care în intervalul 20 aprilie – 30 mai, 65%. De aici se desprinde concluzia că în doar 40 de zile înainte de înspicare, grâul are cel mai intens ritm de creştere. Cantitatea de nutrienţi solicitată de plante, în această perioadă, este foarte ridicată.

Pentru realizarea unei producţii maxime la cultura de grâu, o importanţă deosebită o are ultima frunză, denumită şi frunză stindard. Această frunză, prin suprafaţa de asimilaţie, influenţează numărul de boabe din spic şi greutatea acestora.

În faza de burduf a grâului, are loc formarea elementelor de reproducere (micro şi macrospogeneza), microgametogeneza, creşterea componentelor florale, a paleelor şi alungirea segmentelor de rahis. Odată cu apariţia spicului, are loc macrogametogeneza şi definitivarea proceselor de formare a tuturor organelor înflorescenţei şi florilor, iar la înflorire se produce fecundarea şi formarea zigoţilor.

Obţinerea unui număr mare de boabe în spic mai este condiţionată şi de contextul climatic şi de nivelul nutriţiei minerale din timpul înfloritului şi fecundării.

Din expunerea anterioară de procese fiziologice caracteristice anumitor fenofaze şi din prezentarea unor particularităţi nutriţionale ale plantelor de grâu de toamnă, rezultă necesitatea aplicării unor tehnologii agrochimice de vârf, care să asigure exprimarea maximă a potenţialului productiv al culturilor de grâu. În acest sens, Aectra consideră că aplicarea unui stimulator de bioprocese, în intervalul cuprins între frunza standard şi înspicare, asigură exprimarea maximă a  potenţialului productiv al soiurilor de grâu.

Aectra propune aplicarea unui tratament cu ATONIK, în doza de 0,6 L/ha, în intervalul cuprins între frunza stindard şi înspicare, singur sau asociat cu un corector de carenţe, cu aplicare foliară, ca de exemplu, Nutri Cig 20.20.20 sau Ferti Cig Universal 19.19.19, în doză de 2,5 kg/ha. Asocierea celor două produse într-un singur tratament, potenţează efectul de nutriţie şi biostimulare a plantelor de grâu.

Efectul biostimulatorului Atonik aplicat la cultura de grâu:

ATONIK are în compoziţia sa, 3 fenoli, ortonitrofenolat de sodiu 0,2% paranitrofenolat de sodiu 0,3% 5 – nitroguaiacolat de sodiu 0,1%  şi mai multe mecanisme de acţiune, la nivel biochimic, la nivel genetic, la nivel celular şi asupra creşterii şi dezvoltării plantelor.

ATONIK are cel mai mare procent de stimulare a  activităţii nitrat-reductazei, o enzimă foarte importantă pentru accesibilitatea/utilizarea azotului de către plante, în comparatie cu alţi compuşi fenolici, prezenţi în alte produse comerciale din aceeaşi categorie agrochimică (acidul cafeic, ß-naftolul, acidul salicilic, etc.), comercializaţi înafara României. Nitrat-reductaza catalizează reducerea nitraţilor la nitriţi, această reacţie chimică fiind deosebit de importantă pentru producerea de proteine în plante.

Dupa aplicarea produsului, substantele active ale acestuia patrund imediat si foarte usor in celulele plantelor, fiind rapid metabolizate in compusi care apar in mod natural in plante si care indeplinesc functii similare.

Compusii activi din ATONIK se gasesc in mod natural in plante, acestia stimuland cresterea  prin modificarea activitatii enzimelor specifice antioxidante, cum ar fi superoxid dismutaza (SOD), catalza (CAT) si peroxidaza (POX). Aceste enzime cu rol antioxidant sunt implicate in absorbtia speciilor de oxigen reactiv (ROS), cum ar fi peroxidul de hidrogen (apa oxigenata, H2O2), hidroxilul (-OH) si oxigenul (O2). Speciile de oxigen reactiv (ROS) sunt capabile sa atace polizaharidele, proteinele si acizii nucleici din plante. Daca in tesuturile vegetale se produce o cantitate mai mare de ROS decat cea metabolizata, in plante va aparea un stres oxidativ. Acesta este argumentul pentru care capacitatea de a ameliora sau de a reduce impactul ROS asupra fiziologiei plantei si implicit asupra randamentului final al culturii, este un obiectiv dezirabil pentru specialistii din productia vegetala.

Studiile de referinta arata ca primele modificari care apar dupa 24 de ore de la aplicare, constau in inducerea de schimbari considerabile in expresia unor gene implicate in cresterea si dezvoltarea plantelor, atat vegetativa cat si generativa, fotosinteza, sinteza de hormoni vegetali, si raspunsul de aparare a plantelor impotriva diferitilor factori de stres, facandu-le mai active.

Numeroase studii de referinta arata ca tratamentul biostimulator cu ATONIK influenteaza majoritatea proceselor vitale din plantă, la nivelul celular, după cum urmează:

a) aparatul de fotosinteza:

– cresterea suprafetei de asimilatie, la frunzele superioare

–  cresterea continutului total de clorofila

– cresterea intensitatii procesului de fotosinteza

b) imbunatatirea gestionarii apei:

– scaderea rezistentei stomatelor, ceea ce favorizeaza adsorbtia foliara si schimburile de gaze si apa.

– cresterea intensitatii transpiratiei

– cresterea cantitatii de apa absorbita de catre radacini

c) continutul chimic al plantei:

– cresterea continutului de hormoni vegetali, lignina, proteine, carbohidrati si elemente minerale.

d) imbunatatirea integritatii membranelor celulare:

– cresterea activitatii enzimatice

– amplificarea miscarii citoplasmei in celula (streaming citoplasmatic), ceea ce influenteaza pozitiv transportul substantelor nutritive si al enzimelor in interiorul celulei.

e) influenţează pozitiv creşterea generativă a plantelor (numarul de flori, fructe, cresterea tubului polinic) şi creşterea acumularii de biomasă.